Aplicarea, în 2026, a regimului fiscal al microîntreprinderilor presupune îndeplinirea cumulativă a anumitor condiții, printre care realizarea de venituri sub 100.000 euro, existența a minimum un salariat și depunerea la timp a situațiilor financiare anuale. Cota de impozitare este unică și este de 1%. Iată principalele idei.

De reținut, pe scurt:

• Impozitul micro necesită în 2026 venituri sub 100.000 euro (plafonul a scăzut de la 1 ianuarie de la 250.000 euro anterior) și minimum un salariat.

• Cota de impozitare este unică, de 1%, fiind eliminată, tot de la 1 ianuarie, cota de 3% (și, automat, subplafonul de 60.000 euro).

• Veniturile includ atât veniturile proprii, cât și veniturile întreprinderilor legate.

• Mai nou, firmele pot reveni la impozitul micro chiar dacă l-au mai aplicat în trecut. Trebuie depusă o nouă declarație de mențiuni

Restricția ce prevedea că regimul impozitului micro poate fi aplicat o singură dată în existența unei firme, care a fost introdusă acum câțiva ani, a fost eliminată recent prin ordonanță de urgență. Astfel, companiile pot reveni la acest regim chiar dacă l-au mai aplicat ulterior datei de 1 ianuarie 2023.

Pentru a aplica regimul impozitării micro în anul fiscal 2026, firmele trebuie să îndeplinească cerința depunerii situațiilor financiare până la data de 31 martie 2026. Prevederea stabilită recent prin OUG este valabilă numai în acest an, dar e vorba de bilanțurile pe anii anteriori anului 2025.

O modificare importantă privind încadrarea în plafonul de 100.000 euro, ce permite aplicarea impozitului micro, a fost operată recent de Guvern prin OUG. Aceasta se referă, în esență, la anumite tranzacții ocazionale.

De reținut, pe scurt:

• Vânzările ocazionale de active/terenuri nu se mai iau în calcul la verificarea depășirii plafonului de la micro, în anumite condiții.

• Prevederile se aplică pentru verificarea condiţiilor impozitului micro inclusiv pentru încadrarea la acest regim în 2026.

Modificările la regimul micro, printre altele la Codul fiscal, apar în OUG 8/2026 (art. 6 pct. 16, 21, 22, 24; art. 10). Acestea sunt luate în calcul inclusiv pentru încadrarea companiilor la regimul micro în 2026.

„Altă modificare extrem de importantă este modificarea ce vizează modul în care se compară veniturile raportate de microîntreprindere cu plafonul de 100.000 euro. Astfel, până la apariția OUG 8/2026, când făceam testul să văd dacă veniturile microîntreprinderii, împreună cu părțile legate, depășesc plafonul de 100.000 euro, pentru microîntreprindere luam în considerare baza impozabilă, iar pentru celelalte categorii de întreprinderi legate, dacă erau persoane juridice sau persoane fizice, luam în considerare veniturile/încasările (...).

Au existat o serie de reproșuri venite din partea societăților, care raportau că nu mai pot aplica regimul microîntreprinderii și nici nu se mai puteau întoarce, la vremea respectivă, din cauza depășirii plafonului cu anumite tranzacții care erau ocazionale. De exemplu, o societate care își vindea clădirea, care era cumpărată pe societate, sau o mașină sau alte active imobilizate utilizate în activitatea curentă, împreună cu veniturile generate din activitate, depășea plafonul și, o dată cu depășirea plafonului, trecea în categoria plătitorilor de impozit pe profit.

Pentru a ajuta societățile să rămână în categoria microîntreprinderilor, în ciuda acestor vânzări ocazionale de active utilizate în activitatea de exploatare a societăților respective, regula s-a modificat. În ce sens? Chiar dacă se impozitează toate veniturile microîntreprinderii, mai puțin cele care sunt exceptate potrivit articolului 54 din Cod, atunci când se analizează depășirea plafonului, se iau în considerare veniturile care fac parte din cifra de afaceri. Consecința este că dacă societatea vinde într-o perioadă un mijloc fix utilizat în activitatea curentă (o clădire, un echipament, o mașină), valoarea respectivă nu se ia în considerare atunci când se analizează depășirea plafonului - atenție, însă, cu condiția ca societatea să nu vândă mai mult de un activ pe fiecare subgrupă de active în parte.

Condiția de a avea cel puțin un angajat, pentru a putea aplica regimul impozitului micro, a suferit anumite modificări importante, conform unui act normativ recent oficializat.

OUG 8/2026, care conține mai multe modificări la Codul fiscal, se referă și la condiția, de la impozitul micro, de a avea cel puțin un salariat (art. 6 pct. 18, 19, 21; art. 10). Schimbările sunt aplicabile din 25 februarie 2026.

În primul rând, se prevede că firmele nou-înființate au mai mult timp pentru a bifa această condiție obligatorie. Mai exact, vorbim de un termen de 90 de zile de la data înregistrării persoanei juridice, față de doar 30 de zile anterior.

În al doilea rând, se stabilește în mod explicit că cerința de a avea cel puțin un salariat este considerată îndeplinită dacă acesta se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă. Totuși, asta numai cu condiția ca perioada cumulată a concediului pentru incapacitate temporară de muncă, pe întreg anul fiscal, să nu depășească 30 de zile.

În al treilea rând, s-a schimbat regula aplicabilă când nu mai este îndeplinită condiția de a avea un angajat - trecerea la impozit pe profit se face din trimestrul următor. Anterior, trecerea se făcea începând cu trimestrul în care nu mai era îndeplinită condiția existenței unui salariat. Noua regulă privind trecerea la regimul impozitului pe profit este valabilă dacă:

• nu se reușește o angajare în primele 90 de zile de la înființarea firmei;

• nu se reușește o nouă angajare în 30 de zile după plecarea salariatului unic;

• o suspendare de contract de muncă (inclusiv pentru concediul medical) depășește 30 de zile.

  Sursa: avocatnet.ro